„Astă seară vreau să beau, toţi banii pe care-i am”, cam asta ar fi deviza moldovenilor contemporani, mai ales în zilele mari de sărbătoare, cînd fiecare aruncă bani cheşi pentru a-şi potoli setea cu cîte un păhărel, ca mai apoi să-l conducă spre inconştienţă. Iată a sosit şi mult aşteptata sărbătoare a moldovenilor, „Ziua Vinului” o zi în care suntem învăluiţi de aroma vinului, muzică şi voie bună chiar în centrul capitalei, locul unde se defăşoară în fiecare an asemenea eveniment.Spre seară am hotărît să merg şi eu împreună cu prietenii pentru a vedea adevărata sărbătoare a vinului naţional moldovenesc. Aglomeraţie, ambuteiaj, trebuia să aştept cîteva zeci de minute un maxi-taxi pentru ca să mă deplasez la acest eveniment. Păşesc cu paşi grăbiţi spre Piaţa Marii Adunări Naţionale ca să văd şi eu adevărata frumuseţe a butoaielor şi a colecţiilor de vinuri moldoveneşti. Cele 54 de întreprinderi vinicole ne farmecă privirea prin mulţimea de sticle care mai de care frumoase, posibil şi gustoase, aşa am intuit eu. Reprezentanţii fiecărei întreprinderi mă ademenesc spre ei, făcîndu-mi cu ochiul şi spunîndu-mi: “ Ehhei domniţă, nu trece pe alături, vinul nostru e din cele alese…” şi întingîndu-mi paharul, mă îndeamnă să gust, nu în ultimul rînd amintîndu-mi că degustaţia e cu plată, destul de costisitoare pentru un student. Le mulţumesc şi refuz frumos, îndreptîndu-mă către o altă expoziţie, mult mai atrăgătoare decît precedenta. O căsuţă frumoasă, unde pereţii sunt împodobiţi ca la mama acasă, cu covoare şi prosoape, busuioc şi icoană într-un colţ. Da, o adevărată frumuseţe, în care bănuiesc eu că s-a investit enorm. La masa ce o zăresc, servesc din bucate şi din vin un grup de bătrînei. Şi tot primblîndu-mi privirea printre mulţime şi rînd de-a rîndul observ şi alte expoziţii, unde sticlele şi butoaiele sunt amenajate astfel ca să atragă ochiul consumatorului. Ca de obicei, cele mai atrăgătoare, dar şi vestite sunt întreprinderile vinicole “Cricova”, “Mileştii Mici”, “Barza Albă” ş.a.
Din mai multe discuţii cu vînzătorii de vinuri, am aflat că cele mai bine vîndute sunt băuturile “Chardonnay”, „Cabernet”, „Cagor”; dintre koniakuri cele de la „Kvint”, iar vodka- „Zernoff”, da sigur, că din cîte am văzut cea mai întrebată era băutura, iar „zacusca” nu prea se vedea fiindcă cam bătea la buzunar, astfel oamenii savurau doar din mirosul apetisant al bucatelor.
În tot acest răstimp, cît admir expoziţiile, pe scenă răsună muzica interpretată de cîntăreţii autohtoni şi tinere vedete, iar dinspre parcul Catedralei adie un vînt îmbietător cu miros de frigărui şi mititei. Cum eram înfometată, cu paşi grăbiţi mă îndrept spre locul cu pricina, dar în scurt timp m-am dezămăgit…mulţi dau înapoi ripostînd: „ce-s cu preţurile astea?”, alţii zic „ne cam bate la buzunar”. Întrebînd şi eu de un vînzător preţul frigăruilor, am constatat că într-adevăr nu fiecare îşi permite aşa sărbătoare: 100gr-45 lei. Da! Am rămas uimită şi mi-a trecut gustul de asemenea sărbătoare, deoarece pe lîngă preţurile exagerate care predominau, puteai să te pomeneşti cu vreo sticluţă în cap. Speriată de cele ce se întîmplau , am hotărît să merg acasă şi fiind obosită păşeam alene, iar sticlele aruncate pe jos îmi creau dezgust şi pentru a cîta oară mi-am amintit de cultura oamenilor de la noi…
