Mileştii Mici, frumoasa localitate prin natura sa şi bogată prin colecţia sa de vinuri aromate.Intrînd în localitate pe un drum lung şi care îţi pare că nimai are sfîrşit totuşi ajungi într-un labirint al butoaielor şi-a sticlelor bătrîne şi pufoase de mucegai, care nu demult cu vreo trei ani în urmă au intrat în Cartea Recordurilor lui Guiness, reprezentînd cea mai mare colecţie de vinuri din Europa cu peste 1,5 mln. de sticle colectate.

Două porţi mari cu inscripţia IS CVC Mileştii Mici în care stă atîrnat indicatorul „acces interzis” persoanelor străine am văzut în timp ce ne coboram dintr-un maxi-taxi cu îmbulzeală care primul să achite călătoria şoferului şi cu o mare nerăbdare de a vedea acel minunat paradis pe care ni l-a descris colega noastră Natalia Maciuca.Dar datorită Nataliei ne-am furişat pe poarta ascunsă şi am intrat împreună cu ghidul care ne-a întîmpinat chiar de la intrare.Am păşit pragul acelei ogrăzi, o minune nu alta!

Ogradă înverzită, flori, copaci, gazon un adevărat paradis pe care l-am admirat prin frumuseţea şi murmurul celor două butoaie-havuzuri care suspină mereu revărsîndu-se necazurile vinul limpede şi cristalin în enormele pahare.

Nu departe de poartă aşteptau să fie dschise două uşi ca nişte ziduri de abia le puteai trage să le deschizi.

O raritate este butoiul de 6 tone împietrit chiar la intrarea în combinat în care pe parcursul a zeci de ani a sprijinit forţele naturale a stejarului ce l-a ţinut ascuns pe renumitul vin de „Cabernet”.

Aici la Mileştii Mici se păstrează taina vinurilor şi anume în aşa-numitele pivniţe se găsesc vinuri păstrate de zeci de ani.

Intrînd în aceste galerii m-au cuprins fiori cînd mi-am dat seama cîte generaţii şi-au lăsat aici munca depusă, încît nu-ţi vine a crede că în aceste colecţii se mai păstrează vinuri încă din secolul trecut.

La o adîncime de 80 de metri te cuprinde un sentiment parcă de groază cînd intri în cazarmele înalte şi întunecoase fiind zidite în stil gotic ne aminteşte de imensele temple greceşti care sunt luminate doar de nişte felinare slăbuţe care stau de veghe licărind zi şi noapte.

Iar în căsuţele cu etaje stau la umbră milioane de butelii acoperite cu praf şi umbrite de paiangen îşi duc liniştea sigilate cu ceară roşie şi înflorite cu mucegai sticluţele care stau neclintite de nimeni doar fenomenele naturii le pot deranja puţin ele doar sunt admirate de către  turişti.

Megînd se aud şoaptele colegilor:oare ceo fi aceste plăcuţe albe cu atîtea date indicate pe ele?

-Nu vă miraţi! ne spune ghidul Snejana. „Acesta este paşaportul fiecărei caze pe care este indicat numărul, denumirea vinului şi anul cănd au fost recoltaţi strugurii, precum şi colecţia din care face parte acestea. 

Colecţia îşi îmbunătăţeşte stocurile în fiecare an, ceea ce  permite ca vinurile depozitate anual să dăinuiască ani de zile pentru ca urmaşii noştri să-şi amintească cu mîndrie de cei ce au făcut aceste eforturi.

O adevărată minune sunt vinurile excepţionale din aceste galerii răcoroase şi cu miros pătrunzător de mucegai. Examinînd paşapoartele

am observat că cel mai vechi vin datează din anul 1969, iar mai tinere fiind vinurile albe rafinate, Milestscoe 1986, Dnevstrovskoe1984, precum şi cunoscutele şi solicitatele vinuri roşii de Cabernet 1986,, Coddru 1986, Negru de Purcari, iar nelipsite sunt şi vinurile de desert  cum ar fi Auriu 1986, Grătieşti 1986.

Cîtă grijă şi cîtă atenţie le sunt acordate acestor colecţii de către acei educatori ele sunt dădăcite mai mult ca pe un copil, deoarece zi de zi aceste sticle necesită îngrijire chiar dacă la prima vedere ne par murdare.

Se spune că în orice încăpere se ascunde o minune, iar această minune am văzut-o şi noi şi chiar am admirat-o pe cea mai veche sticlă care a fost produsă în anul 1973, iar voloarea sa constituie 29.700 de lei, ceea ce pentru un moldovean de rînd costă o avere.

Minuţioase sunt încercările de a înţelege lumea infinită şi simbolică a vinurilor moldoveneşti. Aşa cum nu există doi oameni identici, aşa nu există nici două vinuri identice cum ar fi vinurile de Cabernet, Muscat,astfel fiecare dintre ele îşi găseşte un gust al său aparte.

Da! Într-un sătuc atît de „Mici” rostit , am văzut adevărata minune a băuturilor sacre şi am observat că această raritate merită titlul care i-a fost oferit „Ţara cu porţile deschise în paradisul vinurilor „

Într-adevăr Moldova este ţara cu tradiţii în vinificaţie, fiindcă nu există gospodar care ar avea măcar un butoiaş de vin, deoarece cu cît e mai bun vinul cu atît e mai bună părerea despre om.