Pensionarul Feodor Ciobanu (78 de ani) este originar din satul Mereni raionul Anenii Noi, fostul judeţ Chişinău. Dar marea sa dragoste pentru natură şi credinţa în Dumnezeu l-au făcut să-şi lase casa cu nevasta şi copiii şi să se mute cu traiul în inima naturii, unde bătrânul se simte în siguranţă. Aici şi-a încropit o gospodărioară, şi-a făcut o căsuţă, îngrijeşte de o prisacă şi doar un aparat de radio şi, din când în când, o motocicletă mijlocesc legătura sa cu lumea din afară.
La numai 2 km depărtare de satul Mereni, se află un loc numit de săteni Livada Perciunului. Într-o vale adâncă, înconjurat de livezi de vişini şi meri, de lanuri întinse de cereale, locuieşte moş Feodor, cunoscut prin părţile locului drept ,,Părintele Perciunului”. ,,Toţi îmi sunt prieteni, iar singurătatea n-o simt fiindcă am deseori oaspeţi, am avut chiar şi vizitatori din Elveţia, Italia şi Rusia. Cei care au fost la mine rămân uimiţi de frumuseţea naturii de aici. Toţi care vin să mă viziteze îmi sunt ca şi copiii mei şi îi primesc cu ce dă Dumnezeu”, ne spune moş Feodor. Deoarece se duce foarte rar acasă, la Mereni, în zilele de sâmbătă şi duminică îl vizitează soţia cu cei trei copii ai săi şi cu nepoţii. „Merg acasă numai la sărbători sau când am nevoie de ceva, doar pe câteva ore, deoarece nu am cu cine lăsa gospodăria.”
Totul a început de la trei ştiubeie
La început, omul avea acasă trei ştiubeie, în care creştea albine. Însă, prin anii ’90, un medic l-a sfătuit să crească albinele în sânul naturii, deoarece acolo vor putea culege mai mult nectar.
Astfel moş Feodor a urmat sfatul doctorului care i-a propus să se mute în poieniţa din Livada Perciunului, unde a trăit prin anii ‘30 şi ciobanul Haralambie a Babei. ,,Când am venit aici tot pământul era pârloagă, fiindcă pe vremea lui Haralambie a Babei aici era păşune unde păşteau vitele şi oile, iar după dânsul nimeni nu a mai avut grijă de acest pământ”, ne arată locul bătrânul prisăcar.
La cei 61 de ani pe care îi avea atunci moş Feodor, simţindu-se în puteri, i-a fost milă de acel pământ şi a hotărât să-l lucreze. Feodor Ciobanu nici azi nu ştie al cui este pământul, fiindcă nimeni nu plăteşte impozite pe el. ,,Toată viaţa am călătorit prin Siberia, Kazahstan, dar am şi muncit mult în viaţă, am învăţat de mic copil a iubi şi a îngriji pământul, de aceea nu-l pot lăsa pârloagă”.
Singur în sânul naturii
Iar apoi chiar în vara anului 1990 şi-a făcut de unul singur o căsuţă pe jumătate în pământ care are două cămeruţe. ,,Mi-am construit special căsuţa în pământ deoarece vara îmi este răcoare în ea, iar iarna este mai cald şi nu trebuie să fac prea mult foc în sobă. Am înjghebat căsuţa doar ca să-mi păzesc ştiubeiele, nu m-am gândit niciodată că voi rămâne aici”.
Astăzi, bătrânul are o gospodărie ,,întreagă” de găini, gâşte, raţe iepuri, doi căţeluşi, o pisică cu trei motănaşi, o văcuţă şi un cal. Secretul este că animalele şi orătăniile moşului sunt foarte „ascultătoare şi înţelegătoare”. Când am mers la el, toate orătăniile erau acasă, doar cele douăzeci de gâşte nu erau. L-am întrebat unde le-a trimis. ,,Acum nu sunt acasă, dar dacă doriţi le strig şi vin imediat”. Nu trecu mult timp după semnalul moşului ,,Uli, uli, boboceii mei, hai veniţi acasă!” şi boboceii au şi fost acasă. Toate gâsculiţele veneau cu gâturile întinse spre moşul de parcă îl întrebau de ce le-a strigat. ,,Toate animalele mă ascultă, când îmi strig gâştele la culcare, ele vin, când chem puii la mâncare, îmi sar toţi pe umăr. Pisica îmi este şi ea un bun prieten, ba chiar lecuitoare. Dacă îi spun să nu se urce pe masă, ea nu se urcă oricât de flămândă ar fi, iar în ceea ce priveşte secretul ei lecuitor, este că pisica se aşază unde îl doare pe om, chiar de fiecare dată când mă culc ea se aşază şi toarce, astfel îmi ia toate durerile”, povesteşte moş Feodor. Pe lângă animalele pe care le îngrijeşte, omul mai are grijă şi de 60 de ştiubeie şi o grădină în care poţi găsi toate legumele şi fructele: ,,Chiar dacă a fost în vara aceasta secetă, eu am înfruntat-o uşor, fiindcă am acest robinet din care vine apa de la fântâna din deal a lui Dumitru Ursu, iar toata scăparea mi-a fost acest izvoraş”.
,,Cu ajutorul lui Dumnezeu vom depăşi greutăţile”
Din zori şi până în noapte, bătrânul nu stă locului. Când soarele răsare, el se trezeşte, îşi face rugăciunea de dimineaţă, apoi bea câte 20 g de soluţie cu propolis şi o lingură de miere şi se apucă de lucru. ,,Eu beau propolis cu miere deoarece mă întăreşte şi mă simt mult mai bine”.
Înainte de culcare, moş Feodor îşi notează (cu litere latine) în agenda sa personală cum şi-a petrecut ziua, cum a fost timpul şi cine l-a vizitat. Apoi îşi aprinde candela, deoarece de 17 ani unica sursă de lumină îi este candela. Seara, ascultă la radio ultimele ştiri ale zilei şi prognoza meteo, îşi face rugăciunea de seară, după care se culcă liniştit. ,,Unica sursă de la care aflu ultimele ştiri atât din ţară cât şi de peste hotare este acest radio micuţ, iar seara eu niciodată nu mă culc pe întuneric, dar îmi aprind candela, deoarece în caz de trece vreun hoţ, să vadă licărind candela şi să nu se apropie”.
„Doar oamenii legii mă vor alunga de aici”
La cei 78 de ani pe care îi are bătrânul, se simte încă ,,în floarea tinereţii”. ,,La vârsta mea văd fără ochelari şi nu mă doare nimic. Niciodată nu apelez la medici, fiindcă îmi fac singur preparate din buruieni şi mă vindec. Aşa este cu mult mai sănătos pentru organism şi mă simt mai puternic. Dacă pe viitor cineva va cumpăra acest pământ şi oamenii legii mă vor alunga, atunci voi pleca. Altfel nu mă duc, deoarece natura de aici este viaţa mea”.
